Viata dintre vieti

       Va spuneam in articolul precedent despre legea firii si anume ca toti ne nastem traim si in cele din urma murim, insa sufletul in momentul in care trupul moare ''coboara'' din acest vehicol numit trup, si pleaca mai departe spre a analiza cele ce a savarsit in timpul vietii, astfel incat sa stie la momentul in care se va intoarce pentru a-si continua misiunea, care ii vor fi prioritatile.

     Acum poate ca unii dintre voi veti spune ca nimeni nu s-a intors de pe lumea cealalta sa ne spuna ce se afla acolo, insa veti fi surprinsi sa aflati ca sunt documentate foarte multe cazuri in care anumite persoane aflate pe patul de spital,
au intrat in moarte clinica si dupa ce au fost resuscitati fiecare dintre acestia au avut relatari similare fata de experientele avute in perioada de moarte clinica.

     Un alt aspect de luat in considerare este cel al practicilor spiritistilor care prin incantatiile folosite pot chema spre a comunica o peroana trecuta in nefiinta, iar aceasta poate fi intrebata asupra existentei lumii duhurilor.

Ielele

zburatorul

     O alta dovada a existentei altor lumi ne-o da fizica cuantica, totodata folclorul romanesc ne ofera o sumedenie de exemple de spirite dintre care voi aminti IELELE,  pe  ZORILA,  totodata mitul ZBURATORULUI ...;

      Si nu in ultimul rand practicile psihologilor a parapsihologilor, de a-si induce pacientii in hipnoza ca apoi sa-i poata conduce treptat in amintirile copilariei apoi in cele din pantecele mamei iar in cele din urma sa ajunga sa-si aminteasca de lucrurile petrecute inainte de a se naste, implicit a ''vietii dintre vieti''; Aceasta practica se numeste regresie temporala iar un renumit terapeut pe nume Michael Newton a creeat un studiu de caz in care a implicat mai multi dintre pacientii sai pe care aplicase regresia temporala, iar surpriza cea mare a acestuia avea sa apara dupa ce a comparat fisele acelor pacienti, observand ca desi nu aveau legatura unii cu ceilalti, relataril
e acestora cu privire la experientele avute ca si entitati spirituale in lumea de dincolo, erau similare. Acest luctru a starnit curozitatea terapeutului, care l-a impins sa aprofundeze aceasta tehnica a regresiei temporale, prin cautarea de solutii in a ajunge cu pacientii si mai departe pana cand a reusit sa isi aduca subiectii mult inapoi fata de viata curenta. Lucrurile pe care le-a aflat de la acestia le-a documentat si a reusit sa le probeze, astfel obtinand dovada ca ceea ce au experimentat subiectii sai in starea de transa este real.
        Va invit sa cititi cartea scrisa de acesta Michael Newton - Viata dintre vieti, si sper sa ne auzim in curand cu impresii pe acest subiect. 

PENTRU CEL CARE SE DA SI PENTRU CEL CARE VA DA . . .

       Fiecare dintre noi avem un traseu predefinit in viata , fie ca ne place ori nu, insa aceasta este legea firii. Afirm asta pentru ca pana in momentul de fata nimeni nu a reusit sa schimbe ceva  vis a vis de aceste trei etape ale vietii noastre de pe Pamant, anume ca ne nastem traim si in cele din urma murim. Dar sa nu ne panicam, pentru ca toate acestea se petrec cu trupul nostru cu care treptat ne identificam crezand ca tot ceea ce se intampla cu trupul se intampa si cu sufletul, care este  mai presus de trup.

      Si ca sa fac o paralela pentru a putea intelege mai bine, ganditi-va ca trebuie sa faceti o calatorie care presupune mai multe etape in ceea ce priveste mijloacele de transport cu care veti ajunge la destinatia dorita, adica:    Punctul de plecare este A si cel de destinatie este C, iar pentru a ajunge la destinatie vom folosi doua mijloace de transport si anume autobuzul si trenul.; astfel vom lua autobuzul din punctul A si vom ajunge undeva in punctul B (acesta fiind intermediar, nodul de legatura daca doriti), dupa care din punctul B ne vom urca in tren pentru a ajunge la destinatie in punctul C. 

     Dupa cum bine ati observat si dunneavoastra la fiecare noua etapa din acest traseu mijlocul de transport initial a fost lasat in urma pentru cel ce urma sa vina si tot asa pana vom fi ajuns la destinatie...

     Ei bine asa se intampla si cu noi in viata de zi cu zi, asta pana cand ''astazi'' va fi ultima zi, adica va fi ultimul punct al traseului pe care il aveam conturat.( Acum poate unii dintre voi se gandesc ca suntem predestinati sa facem tot ceea ce facem  zi de zi, insa nu este tocmai asa. Fiecare dintre noi in cursul vietii noastre avem trasat un sir de evenimente menit sa ne ajute in momentele de rascruce daca doriti, insa ceea ce facem intre acele evenimente prestabilite ramane strict la alegerea liberului arbitru; insa datorita faptului ca acest subiect este unul complex  va promit ca il voi trata intr-un urmator articol.)

      In momentul in care ajungem la destinatie trupul, vehicolul, nostru se stinge  insa asta nu inseamna ca este sfarsitul ci presupune ca am mai incheiat un segment de drum din calatoria pe care sufletul o are de facut;

    Acum ca trupul nu mai este, cei ramasi in urma se vor tangui, altii nu in funtie de pregatirea lor spirituala. Este bine sa ne tanguim, sa plangem, sa jelim, doar ca majoritatea dintre noi canalizam jalea ca si parere de rau ca cel adormit a plecat dintre noi, dar modul  bun in care putem sa il ajutam in vreun fel pe cel adormit este sa plangem pentru pacatele sale, astfel acestea la dreapta judecata vor cantari mai putin; daca plangem ca a plecat de langa noi si ca noi ramanem singuri si ce ne vom face... mai mult rau facem; asta datorita faptului ca sufletul celui adormit ramane aproape pret de 3 zile iar atunci cand va fi momentul pentru el sa treaca mai departe, cu greu se va desparti de noi caci din iubire va dori sa ne stie bine, ori daca noi intram in depresie atunci sufletul va ramane printre noi si asta nu va conduce la nimic bun pe termen lung.

     Asadar noi cei ramasi in urma, trebuie sa ne ingrijim de cel care a plecat mai departe prin pomenirea sa inaintea lui Dumnezeu , prin milostenii (pomana) , prin rugaciune si prin pastrarea amintirii celui ce a plecat. 

      Ei bine dupa toata aceasta intruducere acum ajungem inapoi la titlu : PENTRU CEL CARE SE DA SI PENTRU CEL CARE VA DA . . . aceasta este milostenia, pomana care ajuta atat pe cel adormit cat si pe cel care o face de aici si titlul; si spun asta datorita urmatoarelor considerente:

      PENTRU CEL CARE SE DA      Atunci cand facem milostenie trebuie sa o facem in speratnta ca aceasta il va ajuta pe cel adormit pentru a putea strabate vamile vazduhului, caci daca aceasta (milostenia) fa fi facuta doar de ochii lumii sau ca asa trebuie  fara a cunoaste adevarata sa insemnatate va fi facuta in zadar. Totodata milostenia trebuie indreptata catre cei in suferinta care nu au , catre cei care au nevoie de ea (da-i sa bea celui insetat hraneste pe cel flamand si imbraca pe cel dezbracat) , caci daca ea va fi data cuiva care o primeste dar nu o va aprecia, tot in zadar va fi...

    SI PENTRU CEL CARE VA DA . . .  Milostenia este de mare folos atat pentru cel care a fost data dar si pentru cel care o da si spun asta ca milostenia adevarata poate fi data doar din iubire fata de semenii nostri din altruism din empatie din dorinta de a face bine ; ori facand milostenie inseamna ca detinem aceste valori si le dezvoltam ori de cate ori observam ca exista o nevoie dar si posibilitatea de a acorda ajutor celui nevoias.     

      Nu trebuie sa intindeti mese ca la nunti si sa faceti fala, ci doar ca atunci cand gasiti pe cineva in nevoie de apa de mancare de haine de adapost, sa oferiti fiecare dupa puterea voastra  caci mult vor cantari atat PENTRU CEL CARE SE DA SI PENTRU CEL CARE VA DA  aceste fapte mici dat in egala masura mari inaintea Tatalui Ceresc .

      PS  Cei care nu intelegeti anumite aspecte ori cei care doriti lamuriri suplimentare ori doriti sa abordati alte subiecte cu tematica similara nu ezitati in a ma intreba sau in a face propuneri;

            Iar daca articolul vi s-a parut interesant va rog sa reactionati din panoul de reactii, iar daca aveti bunavointa, sa il si distribuiti; caci intorcandu-ne la subiect, veti face un bine neconditionat. 

           Va multumesc!